Aveam vreo 7 ani cand am ascultat prima data “Europa Libera”. Nu mi-as aminti de seara aceea de toamna tarzie daca parintii nu mi-ar fi interzis categoric sa spun cuiva ce se intampla la noi in casa dupa 6 seara. N-a aflat nimeni, desi nici n-am inteles de ce eram obligat sa tac. Nici acum nu pricep exact perioada aceea. Ma gandeam ca putini sunt cei care au inteles-o si ca, la fel ca mine, multi sunt cei care cerceteaza si vor sa afle. Mi s-a parut ca filmul lui Alexandru Solomon, Cold Waves (Razboi pe calea undelor) e un bun prilej pentru a pricepe fenomenul “Radio Europa Libera” dupa 20 de ani. Asa ca vineri seara la 18,40 eram deja in Lotus Multiplex ca sa fiu sigur ca mai prind un loc in sala la premiera la care urmau sa vina in carne si oase, vocile care ne-au oferit atatia ani speranta libertatii. Eram pregatit chiar sa dau din coate, sa zgariu, sa ma bat ca-n galerie numai sa ajung sa intru sa-i vad pe hurezeanu, ratesh sau voiculescu. La intrare, surpriza : n-am gasit nici un “adversar” ; si nici in sala n-a fost nevoie de forta pentru a gasi scaune libere. Ba dimpotriva.
A fost o seara trista pentru mine.
Am avut senzatia ca oamenii care s-au batut cu comunismul si au crezut candva ca au castigat batalia s-au simtit aseara la Oradea mai infranti ca oricand. Au rezistat securitatii lui Plesita si au scapat de atacurile lui Carlos Sacalul dar au primit acum in plin pumnul dureros al indiferentei poporului pentru care au luptat. I-am urmarit la iesire. Paseau abatuti si discutau intre ei asa cum faceau altadata in fata microfonului. Atunci ii ascultau milioane de romani. Acum i-au privit doar vreo douzeci de oradeni.
Sunt convins ca ei nu s-au schimbat deloc. Atunci , ce s-a intamplat ?



P.S.
Cold Waves - Razboi pe Calea Undelor surprinde, fara sa critice si fara sa
puna la zid, o secventa din istoria traita in perioada '77 - '89: legatura
creata intre ascultatorii romani si vocile jurnalistilor de la radio Europa
Libera. Undele devin personaj in sine al filmului, actiunea fiind centrata
pe razboiul dintre undele radiofonice si radiatiile mortale ordonate de
regimul comunist.

Regizorul reuseste sa reuneasca la sediul de la Munchen, unde in prezent
functioneaza Facultatea de Jurnalism, principalele voci ale radioului.
Printre cei care fac dezvaluiri in fata camerelor de filmat se numara Monica
Lovinescu, Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Serban Orescu,
Nestor Ratesh, Doina Cornea, Vasile Paraschiv, Ilie Merce si chiar Ilich
Ramirez-Sanchez, cunoscut intregii lumi sub numele de Carlos Sacalul.